Comuna Oboga este atestată documentar în anul 1590, iar cătunele de prin veacul al Xll-lea. Moșie a Buzeștilor în secolele XVI-XVII, Oboga o vom întâlni în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în așezământul lui Matei Morunglavul și al soției sale Maria, când alături de moșiile închinate schitului Șerbănești-Vâlcea se număra și "Partea a treia din moșia Oboga Sud Romanați". Informațiile culese de la bătrânii comunei spun că Oboga a luat ființă pe vremea căpitanilor Buzești, deci pe la sfârșitul veacului al XVI-lea, în condițiile următoare: pe vatra Obogii de Mijloc era un luminiș mai mare în mijlocul pădurilor pe care atunci erau îmbinate. Aici se ținea târg mare de vite, unde după mai multe zile în șir strămoșii și negustorii își făceau bordeie pentru adăpost, unii statornicindu-se aici și punând bazele primelor locuințe ale comunei care a luat numele de Oboga de la Obor-târg de vite. Numele comunei este trecut în catagrafia regulamentară din 1831, plasa Oltețu de Sus sub denumirea de Obogua(Oboga), care are originea slavă.